Breaking Point

Breaking Point</u>


- Deci încerci să-mi explici că sunt singurul idiot care crede în asta, nu?
- Nope. Încerc să-ți explic că ești singurul idiot care crede în asta și nici măcar nu ești implicat…

Și așa începe totul… Pentru că niciodată cel care crede în ceva nu ia parte la nenorocitul ăla de ceva…

- Și cum s-a ajuns la asta?
- Adică de ce am murit?
- Dacă vrei să fii atât de directă, da. De ce ai murit?
- De plictiseală…

Pentru că așa moare totul… din plictiseală…

- Și de ce te-ai întors? Presupunând c-o să cred aberația pe care tocmai ai zis-o…
- De plictiseală…

Pentru că așa începe totul… din plictiseală…

- M-ai pierdut…
- Da. M-a plictisit ce-am găsit acolo...
- Și ce-ai găsit?
- Pe mine…

Pentru că mereu suntem mult mai plictisitori decât am vrea să ne imaginăm…

- Și ce sperai să găsești întorcându-te?
- Pe tine.

Pentru că mereu tânjim după ceea ce nu mai putem să avem sau ce am lăsat în urmă…

- Pe mine? Păi… sunt același care ți-a omorât Visul, îți aduci aminte? De ce pe mine?
- Nu. Nu ești același. Pentru că eu nu știu cine ești tu decât prin prisma perspectivei mele. Care s-a schimbat.

Pentru că mereu ni se îmblânzește perspectiva când dăm de dracu…

- În ce fel s-a schimbat?
- Pentru un om care nu e implicat, pui cam multe întrebări…
- Totuși… în ce fel s-a schimbat?
- Ești un infect pentru care nu merită să pierzi nici o secundă.
- Și înainte ce eram?
- Același lucru, numai că eu nu vedeam asta.

Pentru că niciodată nu vedem ceea ce nu vrem până nu suntem obligați să vedem…

- Și… atunci cum se face că acum îți pierzi timpul cu mine?
- Pentru că sunt moartă. Am o infinitate întreagă de irosit. Pot să-mi permit cât nu ai tu la dispozițite.

Pentru că infinitatea nu se măsoara în secunde. Doar în absența lor.

- Ce ești?
- Ah, să înțeleg că tot ce trebuie să faci pentru a regresa de la stadiul de “cineva” la cel de “ceva” e să mori, nu?

Pentru că nimeni nu vorbește cu un ceva, și cu morții nu vorbește nimeni…

- Nu asta ma vrut să zic.
- Ba da.

Pentru că unii în ochii altora nu suntem decât ceva-uri. Ceva ce ne înfrumusețează viața. Ceva ce ne-o face mai complicată. Ceva ce ne-o schimbă…

- De când ai murit, citești gânduri?
- Nu. Doar îmi permit să le implementez.

Pentru că întodeauna o entitate moartă o sa aibă mai multă trecere decât o entitate fizică.

- Ce propui?
- Era o întrebare perversă?

Pentru că orice om dorește cu cea mai mare ardoare ceva ce nu are…

- Nu.
- Păcat.

Pentru că și morții tot oameni sunt…

- Întrebam doar unde vrei să ajungi cu discuția…
- Unde te doare mai tare. Îmi permit.

Pentru că toată lumea crede în superstiția conform căreia nu e bine să vorești de rău un om mort.

- Și de unde ai crede că știi ce mă doare pe mine mai tare?
- Habar n-am. Tatonez teren.
- De ce ai vrea asta?
- Din plictiseală…

Pentru că din plictiseală se ajunge la orice adevăr suprem imposibil de descoperit…

- Și acum?
- Oricând, iubite.
- Vorebam serios.
- Niciodată, iubite. Cel puțin eu nu te-am văzut făcând asta până acum…

Pentru că uneori nu vedem niciodată ceea ce nu vrem…

- Dacă ai putea, mi-ai face rău?
- Da.

Pentru că mereu ne dorim ceea ce nu putem avea.

- Și ce-ai obține cu asta?
- Nimic.

Pentru că rar obținem cu adevărat ceva din ceea ce ne dorim.

- Ce rau ai vrea să-mi faci?
- Răul Suprem: te-aș face să te iubești pe tine.
- Sunt egoist, nu? Egoiștii mereu se iubesc pe ei.
- Nu chiar. Dacă te-ai iubi pe tine, ai știi cum să-i iubești și pe alții. A fi egoist înseamnă a îi iubi pe ceilalți în aceeași măsură în care te iubești și pe tine. A fi altruist înseamnă a-i iubi mai mult.
- Deci eu nu sunt egoist?
- Oh, ba da. Doar că nu te iubești pe tine.

Pentru că un rău, uneori, vine singur.

- Ai vrea să plec?
- Acum? Da. Ești moartă. E prea târziu pentru orice, oricum.

Pentru că rar ne dăm seama de lucruri din astea înainte să fie prea târziu.

- Și mâine?
- Nu știu.

Pentru că nu numai moartea ta schimbă perspective.

****

Vreau să dorm. Să dorm și să nu mă mai trezesc vreodată. Să simt mereu, pentru eternitate, căldura ta și senzația de detașare a somnului...

- 'Neața, Kiara.
- 'Neața.

Pentru că uneori nu știm ce ne dorim sau ce e bine pentru noi... Sau ce să facem cu ce avem...